„Legenda dainuirilor” spune ca daca iti potrivesti ceasul dupa porunca naturii si vei petrece o noapte intr-una din cele doua mori Indaratnica, in timp ce moara merge in gol, dimineata te trezesti intinerit, deoarece piatra morii macina timpul indarat.
In „legenda Svinecei” se spune ca demult la moara Rosoanea, inspre noaptea de Sanzaiene, cand printre oameni cobooara duhurile bune, dar si cele rele, macina o fata foarte frumoasa, iar un mos care trecea pe-acolo si care se transformase in varcolac datorita unei monede blestemate, a necinstit – o dupa care a ucis-o. Continuarea legendei spune ca pe vale cobora zana cea buna si vazand atata cruzime il transforma pe mos in lup, blestemandu-l „sa nu poti deveni om pana nu sapi cu ghearele si cu dintii pe sub stanca pe care stai, un tunel la capatul caruia sa construiesti o moara la care tu sa nu ai rand niciodata”. Pe partea raului unde se intamplase grozavia, a ramas un loc pietros pentru totdeauna. Parintii, in cautarea fetei, au pierit inghetati pe stancile Rudariei; primavara, in locul unde au urcat cei doi au aparut stancile Adam si Eva, unele din cele mai frumoase stanci din Banat.
Pe langa legendele cu o istorie mai indelungata, exista si „ciudatenii” din zilele noastre privitoare la mori. Astfel ca la moara Tunel, a fost adus preotul, acum 30 de ani, sa alunge spiritele rele. De cand se incuiasera accidental patru capre inauntru, fiind gasite dupa cinci zile in cea mai buna stare, in acel loc se auzeau noaptea tot felul de zgomote, tipete de petrecere, glasuri de femei, icneli si mugete infundate, viori si trompete, tropot de cai, talangi si muzici de patefon. Nimeni nu mai indraznea sa macine lamoara de-acolo. O alta povestioara spune ca: un randas dupa ce si-a umplut sacul cu faina de la moara Indaratnica (a carei roata se invarteste in sens invers acelor de ceasornic), a plecat acasa, unde a gasit boabele intregi, de n-a mai avut liniste cu nevasta cateva zile, fiindca femeia il banuia ca nici nu daduse pe la moara.”
Morile distruse in 1955 inca se mai pastreaza vii in memoria batranilor: „… Trocolea, Dacicoanea, Dragiloanea, Moara De Piatra, Stramtoarea, Sfetoanea, Bogdaneasa, Sutoanea” de parca de atunci n-ar fi trecut 50 de ani.
Obiceiurile localnicilor din „satul cu mori”, primite cu sfintenie de la inaintasi, se mai pastreaza si astazi. Un obicei cu functie sociala bine definita este Lunea Cornilor , care are loc in fiecare an la inceputul primaverii (la Zapostat). Cu ajutorul mastilor este reconstituita nunta, cu toate momentele ei: logodna, cununia, strigarea darului, alaiul care strabate satul de la casa miresei la cea a mirelui. Strigarea darurilor este o satira prin accentuarea pana la grotesc a defectelor personajelor.
